10 lectii invatate de la ingeri

1.Traieste in integritate
Ingerii mi-au spus: „Petrece-ti timpul ocupandu-te de activitati care se potrivesc cu cele mai inalte intentii ale tale. Lasa deoparte lucrurile la care intuitia te indeamna sa renunti.
Ingerii m-au indemnat sa-mi ascult inima. M-au asigurat ca voi fi in siguranta daca refuz munca care nu se potriveste adevaratelor mele intentii. Am descoperit rapid ca ingerii aveau dreptate!

2.Nu exista decat ACUM
„Esti complet si intreg chiar acum. Nu-ti pune speranta in ceea ce ti-ar putea aduce ziua de maine – asta ar implica ca esti imperfect sau iti lipseste ceva acum, si ca vei fi complet doar atunci cand ceva exterior va aparea in viata ta in viitor.”
Cand ingerii mi-au spus acestea, am realizat ca eu traiam pentru viitor. Ma concentram pe ceea ce ziua de maine mi-ar fi putut aduce, si nu pe binecuvantarile din prezent. Acum alcatuiesc in gand o lista a lucrurilor pentru care sunt recunoscatoare in fiecare seara.

3.Conflictul se afla in interiorul mintii tale
„Orice conflict pe care il vezi sau il experimentezi in lumea exterioara este o proiectie a egoului tau. In realitate, lumea este in pace si tu iti proiectezi frica de pace asupra lumii. Tu nu vrei sa-ti rezolvi conflictul interior, dar vrei sa-l indepartezi de tine. Asa ca-l proiectezi asupra altor oameni si crezi ca ei sunt cei care iti cauzeaza disconfortul. Ceilalti oameni sunt neutri, tablite goale pe care tu le colorezi cu propriile semnificatii si definitii. Apoi, reactionezi de parca aceste culori si definitii ar fi reale. Iar ca urmare, ei te trateaza in felul in care te-ai asteptat, facand profetia sa se auto-indeplineasca.”
In timp ce ingerii imi explicau acestea, am realizat cat de des i-am permis fricii sa-mi creeze momente dureroase. Dar intotdeauna am avut puterea de a alege gandurile si sentimentele pe care eu le-am atribuit situatiilor.

4.Purifica-ti dieta
„Hrana are o anumita vibratie, iar tu vrei sa vibrezi la fel de inalt si de fin cu frecventa la care aspiri. Hraneste-te cu fructe si legume proaspete, nuci si cereale integrale, deoarece au cele mai inalte frecvente vibrationale. Evita carnea, produsele lactate, alcoolul, zaharul, ciocolata si cofeina, care au cele mai scazute vibratii. Si aminteste-ti ca esenta tuturor alimentelor pe care le mananci te afecteaza mult timp dupa ce mancarea se digera.”
In momentul in care ingerii mi-au spus aceasta dieta mea era deja destul de sanatoasa. Renuntasem la carne rosie si alba si la alcool. Totusi, mai era loc de imbunatatiri, asa ca am urmat sfaturile si am adoptat o abordare alimentara cunoscuta sub numele Vegan. Imbunatatirea aspectului si a energiei au fost radicale si imediate! In loc sa simt ca-mi lipseste ceva, alegerea unei alimentatii mai sanatoase era usoara si naturala.

5.Nu da pentru a primi
„Renunta la a mai planifica rezultatele pe care le astepti ca urmare a ceea ce daruiesti. Vei primi rezultate pentru ca ai daruit - aceasta este o lege universala. Dar nu depinde de tine felul in care cauza si efectul vor circula. In plus, daca vei astepta ceva in schimb n-ai oferit in realitate nimic, pentru ca retii darul in constiinta ta, asteptand sa primesti ceva inainte ca tu sa-l eliberezi complet.”
Inca o data, m-am simtit jenata in timp ce ingerii vedeau in strafundurile sufletului meu. Stiau ca sunt o persoana generoasa. Totusi, trebuia sa recunosc ca daruiam uneori cu dorinta de a primi ceva in schimb. Cu o incredere totala in ingerii mei, am decis sa renunt la toate legaturile atasate de darurile mele pentru ceilalti. Aproape imediat am inceput sa primesc recompense surprinzatoare, cum ar fi noi propuneri de afaceri si experiente minunate cu prietenii.

6.Petrece timp de unul singur in natura
„Sunetele si mirosurile naturii sunt invizibile, asa ca iti poarta mintea spre taramul invizibil al spiritului, unde lucrurile vibreaza mai inalt si mai rapid decat materia. Exista proprietati vindecatoare in natura. De asemenea, exista ingeri ai naturii foarte reali. Le poti cere acestor ingeri ai naturii sa te vindece. A sta in natura te ajuta sa te adaptezi ritmului natural al pamantului si deoarece sincronizarea si ciclurile fac parte din intreg, tu te vei sincroniza cu ritmul vietii.”
La indemnul ingerilor, m-am indepartat de biroul meu si am inceput sa-mi petrec orele pranzului afara. Aerul proaspat, razele de soare si parfumul florilor m-au ajutat sa patrund la niveluri mai profunde. Stau afara si ii rog pe ingerii naturii sa ma inconjoare.

7.Detaseaza-te de materie
„Atunci cand esti atasat de materie in gand, ramai atasat de produsele mintii si astfel ramai atasat de ego. Nu exista cale de a scapa de aceasta lege.”
Ingerii mei mi-au clarificat ca nu exista nimic rau in lucrurile materiale. Materia e neutra, dupa cum spun ingerii. Ei inteleg ca oamenii au nevoi materiale cum ar fi mancarea, imbracamintea si adapostul. Dar cand idolatrizam lucrurile materiale, cum ar fi atunci cand ne gandim continuu la bani si posesiuni, ne concentram asupra naturii noastre inferioare si nu asupra sinelui nostru superior.

8.Nu judeca
„Ii judeci pe altii ca o metoda de a te apara pe tine insuti, pentru a-i tine departe de tine, astfel incat sa nu te apropii de ei si sa te ranesti. Dar ti-am spus ca nu e nevoie sa te gandesti la siguranta ta. Tu esti in siguranta, iar un tipar de gandire dominat de ingrijorare in ceea ce priveste siguranta ta iti poate aduce exact lucrurile de care te temi.”
Ingerii au explicat ca atragem spre noi lucrurile la care ne gandim, indiferent daca sunt pozitive sau negative. Daca ma gandesc in mod obsesiv la pericolul fizic si emotional, creez un climat in care cele mai teribile temeri se adeveresc. Prin exercitiu, am inceput sa observ momentele in care ii judecam pe ceilalti oameni. Am inceput sa-mi eliberez temerile catre ingeri si am descoperit ca obiceiul de a judeca a disparut treptat.

9.Traiesti acolo unde ti-e focalizata constiinta
„Daca ai un gand lipsit de iubire – de exemplu de orgoliu, invidie sau ingrijorare – simti durere. Tu ESTI constiinta ta si simti efectele locului in care iti este focalizata constiinta. Tu nu-ti doresti durere. Asa ca, alege sa incredintezi luminii toate gandurile tale neiubitoare.”
La inceput, aceasta lectie a fost dureroasa. Intotdeauna am crezut ca circumstantele din exterior imi influentau fericirea. Si totusi, ingerii insistau ca lucrurile stau invers si ca gandurile mele erau cele care colorau lumea. Ei mi-au spus ca fericirea mea nu era legata de ceea ce aveam, ci de ceea ce gandeam.

10. Slaveste-l pe Creator in toate
„Nu cauta slava pentru tine insuti. In esenta, totusi, atunci cand il slavesti pe Dumnezeu, tu slavesti acea parte din tine care este una cu Dumnezeu. Prin slavirea Sa, stai departe de starea ta de ego si te centrezi pe constiinta sinelui tau superior.”
La inceput m-am simtit umilta de aceasta lectie, insa ingerii mei mi-au oferit un sprijin, amintindu-mi ca – deoarece sinele meu adevarat este una cu Dumnezeu – imi laudam adevaratul eu de fiecare data cand il slaveam pe Dumnezeu.

Cum sa ne rugam Divinului

Cum sa ne rugam Divinului
Definiţia simplă a aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii
Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea este în esenţă o simultană focalizare a minţii şi orientare a sufletului care ne deschide accesul în domeniul spiritului şi ne face să fim într-o inefabilă rezonanţă lăuntrică cu baza (substratum) imaterială ultimă a lumii. Ele constau, în general, într-o chemare sinceră, într-o plîngere, un strigăt tăcut de desnădejde sau o cerere de ajutor realizată într-o stare de umilinţă. Alteori ele sînt o contemplaţie senină a principiului Absolut imanent şi transcendent al tuturor lucrurilor şi fiinţelor. Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea poate fi definită de asemeni ca o fulgerătoare înălţare a minţii şi a sufletului către Dumnezeu, ca un act instantaneu de evocare şi de dragoste în care predomină adoraţia către Acela Absolut şi etern de unde purcede această minune care este însăşi viaţa. De fapt, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea reprezintă efortul simplu al omului de a comunica direct cu Fiinţa AbsolutĂ invizibilă şi creatoare a tot ce există, care în realitate este suprema înţelepciune, putere şi frumuseţe, părinte plin de dragoste şi mîntuitor al fiecăruia dintre noi. Departe de a consta într-o simplă recitare de formulări seci, adevărata aspiraţie către Absolut sau rugăciunea reprezintă o stare sublimă de comuniune sau fuziune spirituală în care conştiinţa se absoarbe gradat în Dumnezeu. Această stare inefabilă de sintonanţă lăuntrică cu AbsolutUL nu este doar de natură intelectuală şi tocmai de aceea, ea rămîne în general inaccesibilă pentru filosofi, savanţi şi oameni de ştiinţă.

Asemănătoare revelării spontane a simţului frumosului şi dragostei, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea nu cere adeseori nici o cunoştinţă intelectuală. Cei simpli şi puri în inimă îl simt pe Dumnezeu ori de cîte ori îl cheamă într-un mod tot atît de natural şi apropiat precum simt căldura soarelui sau mirosul unei flori. Dar acest Dumnezeu Atotputernic, atît de prezent şi atît de aproape de cei care ştiu să iubească, parcă se ascunde de acela, opac în inimă şi închistat sufleteşte, care nu ştie să înţeleagă decît intelectual. Gîndul sec şi chiar cuvîntul fără trăire sînt aproape neputincioase în a-l descrie şi a-l face accesibil simţirii pe Dumnezeu. Iată de ce aspiraţia către Absolut sau rugăciunea îşi găseşte cea mai înaltă expresie într-un avînt spontan şi intens de dragoste ce străbate rătăcirea sau întunecarea inteligenţei.


Tehnica aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii. Cum să aspirăm către Absolut? Cum să ne rugăm divinului?
În ce mod vom aspira către Absolut? Cum ne vom ruga? Am învăţat tehnica aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii de la marii Sfinţi creştini, începînd cu Sfîntul Pavel şi Sfîntul Benedict şi ajungînd pînă la mulţimea apostolilor anonimi, care, neobosiţi, timp de douăzeci de secole au iniţiat popoarele Occidentului în viaţa spirituală şi religioasă. Dumnezeul lui Platon era în general intangibil şi inaccesibil în măreţia lui; acela al lui Epictet se confunda cu însăşi esenţa ultimă a sufletului macrocosmic; Iahve era aproape un despot oriental inspirînd mai curînd frica şi teroarea decît iubirea şi compasiunea divină.

Creştinismul l-a adus însă pe Dumnezeu intim chiar în interiorul şi în apropierea omului, i-a conferit o realitate perceptibilă şi a făcut din El părintele nostru iubitor, sfătuitorul nostru, ghidul nostru Absolut. Pentru a ajunge la Dumnezeu nu mai este necesar un ceremonial greu de înţeles, complicat, care implică sacrificii sîngeroase; aspiraţia către Absolut sau rugăciunea a devenit uşoară iar tehnica ei simplă se află la îndemîna oricui. Pentru a aspira către Absolut sau pentru a ne ruga, trebuie făcut un simultan efort cu sufletul şi cu mintea prin care tindem frenetic doar către Dumnezeu. Acest conjugat efort sufletesc şi mental e necesar să fie intens trăit, afectiv şi nu doar intelectual. O meditaţie profundă asupra măreţiei lui Dumnezeu, de pildă, nu este o aspiraţie către Absolut sau o rugăciune, decît numai în cazul în care ea va fi întovărăşită, în acelaşi timp, şi de o trăire intensă, lăuntrică a dragostei de Dumnezeu şi a credinţei în El. Astfel e rugăciunea, după metoda lui La Salle, care porneşte de la o profundă admiraţie intelectuală pentru a ajunge aproape imediat la o stare sublimă afectivă. Fie că este scurtă sau mai prelungită, orală sau mentală, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea trebuie să fie asemănătoare comuniunii şi convorbirii dintre un copil plin de dragoste şi umilinţă şi părintele său iubitor şi Atotputernic. Te prezinţi simplu şi deschis sufleteşte aşa cum eşti şi apoi aspiri către Dumnezeu, zicea într-o zi o umilă soră de caritate, care timp de treizeci de ani şi-a închinat viaţa în slujba celor neajutoraţi şi săraci. De fapt totdeauna te rogi şi aspiri către Absolut aşa cum în realitate iubeşti, te rogi şi aspiri către Absolut cu mintea şi cu sufletul focalizate, cu toată fiinţa ta.

Cît despre forma aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii, ea diferă de la scurta năzuinţă frenetică către Dumnezeu, pînă la profunda contemplaţie; de la cuvintele simple şi trăite cu toată fiinţa pronunţate de ţăranca din faţa troiţei de la răscrucea drumurilor, pînă la măreţia extatică a cîntecului gregorian ce răsună însoţit de o muzică inspirată sub bolta catedralelor.

Solemnitatea, grandoarea, seriozitatea închistată şi frumuseţea nu sînt necesare eficacităţii aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii. Puţini oameni au ştiut să năzuiască către Divin sau să se roage precum Sfîntul Ioan al Crucii sau ca Sfîntul Bernard de Claivaux, dar cu toate acestea este bine să ştim că nu este necesar să fii elocvent pentru a fi ascultat de Dumnezeu. Cînd judecăm valoarea aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii după rezultatele lor, constatăm cu uşurinţă că atît cele mai umile cuvinte de năzuinţă, rugă şi de laudă, cît şi cele mai frumoase invocaţii, par a fi primite la fel de către Stăpînul Absolut al tuturor fiinţelor cu condiţia să fie pure şi sincere. Chiar formulările către Divin recitate oarecum rutinier, într-un mod mecanic, sînt într-o oarecare măsură o rugăciune şi de asemeni chiar flacăra unei lumînări, consacrată cu dragoste lui Dumnezeu.

Este de ajuns pentru aceasta ca în fiinţa noastră lăuntrică flacăra materială şi formularea noastră simplă către Divin să simbolizeze elanul şi aspiraţia sinceră către Dumnezeu ale unei fiinţe omeneşti. De asemeni este foarte bine să ştim că aspiraţia către Absolut sau rugăciunea poate fi o acţiune în spirit dumnezeiesc. Sf. Ludovic de Gonzague spunea că îndeplinirea corectă a datoriei complet detaşaţi de fructele acesteia este echivalentă cu o rugăciune intens şi profund realizată. Cel mai bun mijloc de a comunica cu Dumnezeu este, fără îndoială, îndeplinirea integrală, graţie inspiraţiei pe care o primim, a voinţei sale. "Tatăl Nostru, care eşti în Ceruri(...) vie împărăţia Ta, facă-se în eternitate voia Ta, precum în cer aşa şi pe pămînt". Şi a face cît mai pe deplin voia lui Dumnezeu înseamnă desigur a asculta şi a respecta permanent legile vieţii, aşa cum sînt ele înscrise adînc şi enigmatic în ţesuturile noastre, în sîngele nostru, în mintea noastră, în sufletul nostru şi în spiritul nostru.

Aspiraţiile către Absolut sau rugăciunile care se ridică fulgerător asemenea unui nor de la suprafaţa pămîntului, diferă desigur unele de altele, tot atît pe cît diferă personalitatea celor care aspiră către Absolut sau care se roagă. Dar ele, oricît de variate ar fi ca formă, au de fapt 3 teme esenţiale: năzuinţa frenetică către Absolut, desnădejdea şi iubirea. Este cu desăvîrşire legitim să-l implorăm din tot sufletul pe Dumnezeu pentru a obţine cu uşurinţă, cu ajutorul său, ceea ce avem nevoie. Cu toate acestea ar fi absurd să cerem în dar îndeplinirea unui capriciu aberant sau ceea ce efortul nostru personal ar putea să ne procure. LA ASPIRAŢIILE SAU RUGILE PROSTEŞTI SAU ABERANTE DUMNEZEU RĂSPUNDE PRIN TĂCERE. Cererea îndreptăţită, benefică, continuă, persuasivă, îndîrjită, reuşeşte. Un orb ce se aşezase în marginea drumului îşi urla ruga lui fierbinte, din ce în ce mai tare, împotriva şi în ciuda oamenilor deranjaţi care vroiau să-l facă să tacă. "Credinţa ta te-a vindecat", i-a spus Mîntuitorul care atunci trecea pe acolo. In forma sa cea mai înaltă, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea încetează de a mai fi o banală cerere. Omul arată atunci Stăpînului Absolut al tuturor lucrurilor şi fiinţelor dragostea sa, mulţumirea sa pentru darurile primite şi totodată manifestă profunda sa umilinţă în a primi să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu, oricare ar fi ea. Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea devine atunci o profundă contemplaţie: un ţăran bătrîn stătea meditativ şi singur în ultima bancă a bisericii complet goale. "Ce aştepţi aici?" a fost întrebat. "Îl privesc cu dragoste" răspunse el. "Şi sînt fericit că şi El mă priveşte". Valoarea reală a tehnicii unei aspiraţii către Absolut sau a rugăciunii se măsoară foarte repede prin rezultatele sale. Orice tehnică a aspiraţiei către Absolut sau a rugăciunii, indiferent că este creştină, yoghină, sufită sau budistă este bună cînd ea îl pune pe om într-un profund şi real contact cu Dumnezeu.


Când şi unde să aspiri către suprem sau să te rogi
Poţi să aspiri către Absolut sau să te rogi oriunde: pe stradă, în automobil, în tren, la birou, în timp ce munceşti, la şcoală, la uzină. Dar te rogi şi aspiri mult mai bine către Absolut pe cîmp, pe munţi şi în păduri sau exact în centrul camerei, în singurătatea odăii tale. Nu în ultimul rînd vom avea în vedere slujbele şi rugăciunile liturgice sau apelurile colective către Divin care se fac în biserică, dar nu trebuie niciodată să minimalizăm sau să negăm prosteşte valoarea tehnicilor şi procedeelor tradiţionale yoga care adeseori ne pot ajuta extraordinar de mult să fuzionăm profund şi deplin, într-o stare de extaz cu Dumnezeu. Totuşi se cuvine să reţinem că oricare ar fi locul sau momentul aspiraţiei noastre către Absolut, sau cu alte cuvinte al rugăciunii, Dumnezeu nu vorbeşte aproape niciodată omului decât dacă acesta din urmă trezeşte, amplifică şi aşează în el însuşi liniştea şi dragostea de Divin. Liniştea noastră interioară depinde totodată de starea noastră organică psihică şi mentală, ca şi de anumite influenţe favorizante din mediul înconjurător. Pacea corpului, a psihicului şi a minţii este oarecum greu de obţinut în confuzia, stressul, zgomotul, agitaţia şi împrăştierea haotică a oraşului modern. Este nevoie astăzi de lăcaşuri de rugăciune, de biserici şi de centre de yoga şi ashramuri înainte de orice, în care locuitorii oraşelor şi satelor să poată găsi - fie şi pentru un scurt moment - condiţiile armonioase fizice, psihice şi mentale imperios necesare liniştei lor interioare şi înfloririi spirituale. N-ar fi nici greu şi nici costisitor de a crea mai multe astfel de insuliţe, veritabile focare de spiritualitate şi de linişte, primitoare şi frumoase în mijlocul vîltorii oraşelor şi chiar la sate.
În tăcerea acestor refugii paradisiace oamenii pot să-şi ridice la unison gîndurile şi să le focalizeze într-un elan năvalnic către Dumnezeu; ei reuşesc astfel să-şi destindă cu uşurinţă mintea, să-şi limpezească judecata şi să primească, datorită rezonanţei cu sferele elevate de forţă ale macrocosmosului, puterea de a îndura viaţa cea grea, cu care îi copleşeşte civilizaţia, în timp ce-şi odihnesc sau regenerează trupurile obosite.

Aspiraţia către Absolut sau rugăciunea acţionează profund şi benefic asupra caracterului doar atunci cînd devine o deprindere constantă, un obicei. Trebuie să aspirăm către Absolut sau să ne rugăm cît mai des. "Gîndeşte-te şi năzuieşte către Dumnezeu chiar mai des decît respiri", spunea demult Epictet. Este absurd să aspiri către Absolut sau să te rogi dimineaţa şi apoi să te comporţi în restul zilei ca un sălbatic, ca un egoist sau ca un păgîn. Gînduri foarte scurte de năzuinţă către Divin sau intense invocări mentale pot să menţină mai mereu un om în prezenţa lui Dumnezeu. Toată puterea lui extraordinară pentru ceilalţi este atunci inspirată şi alimentată de aspiraţia către Absolut sau de rugăciune. Astfel înţeleasă şi consecvent practicată, aspiraţia către Absolut sau rugăciunea devine un mod divin şi ideal de a trăi plin de fericire.

INGER INGERASUL MEU

INGER, INGERASUL MEU
CE MI TE-A DAT DUMNEZEU
TOTDEAUNA FII CU MINE
SI MA INVATA SA FAC BINE
EU SUNT MIC, TU FA-MA MARE;
EU SUNT SLAB, TU FA-MA TARE;
IN TOT LOCUL MA-NSOTESTE
SI DE RELE MA PAZESTE.
DOAMNE, INGERASII TAI
FIE PAZITORII MEI. AMIN
INGER, INGERASUL MEU,
ROAGA-TE LUI DUMNEZEU
PENTRU SUFLETELUL MEU,
IN TOT LOCUL MA PAZESTE
SI DE RELE MA FERESTE;
TOTDEAUNA, ZI SI NOAPTEA,
SA MA CURAT DE PACATE!
INGERAS, TREZESTE-MA!
CRUCE OCROTESTE-MA!
DOAMNE, MANTUIESTE-MA!

Fii ca un inger pentru ceilalti

Fii ca un inger pentru ceilalti
Fii ca un inger pentru ceilalti. Manifesta energia bunatatii daruind neconditionat!

Energia Bunatatii e ca si Energia Iubirii, formeaza lanturi nevazute care ii leaga si ii ajuta pe oameni sa cladeasca Universul Impreuna. Intotdeauna iti vei primi rasplata, inmiit chiar. Fiindca totul se inregistreaza si totul se rasplateste dupa semintele pe care le-a semanat fiecare. Fiti doar atenti la semne, cadourile pot veni pe cai nebanuite.

Ce-ar fi daca incepand de azi am da, am sti sa dam, ce-ar fi daca incepand de azi am primi, am sti sa primim? Dati mai departe si cercul Daruirii va va cuprinde in perfectiunea lui.

Cum intrăm în contact cu îngerul păzitor

Cum intrăm în contact cu îngerul păzitor
Îngerul nostru păzitor petrece mult timp cu noi. Cel mai adesea, nu putem să-l vedem şi chiar avem dificultăţi în a-i percepe prezenţa. Dar credinţa în prezenţa sa alături de noi ne conferă deja o stare de siguranţă. Altfel spus, nu suntem niciodată singuri, chiar în momentele cele mai dificile. Cu noi se află tot timpul cel care ne iubeşte profund şi necondiţionat, chiar dacă noi considerăm că nu merităm (conform standardelor umane) şi suntem perfect conştienţi de greşelile noastre. Îngerul păzitor este totdeauna cu noi, gata să ne ierte, să ne încurajeze, să ne ajute să ne transformăm.
Dar cum să facem să intrăm în contact cu el? Cum să ne exprimăm dorinţele şi cum să-i ascultăm sfaturile preţioase? Dacă fiinţele umane şi îngerii trăiesc în două realităţi diferite, cum este posibil să stabilim un dialog?
Există mai multe modalităţi de a comunica cu îngerii şi oricare dintre ele poate fi eficientă; important este ca cererile să le fie adresate cu dragoste şi cu inima încrezătoare. Contactul cu îngerii poate avea loc chiar şi în timpul somnului, deci într-un mod total inconştient. Unii oameni preferă să mediteze, alţii să comunice în scris sau prin intermediul viselor. Depinde de structura proprie şi de disponibilităţile fiecăruia. Nu e nevoie să foloseşti tehnici speciale, important e să fii cât mai relaxat şi deschis pentru a-i primi în inima ta. Poţi chema un înger în gând: "Înger drag, am nevoie de ajutorul tău" şi el răspunde întotdeauna. Dacă eşti deschis spre vibraţia lui, îi vei simţi prezenţa.
A recurge la ajutorul îngerilor presupune un mod de viaţă "natural"; să nu ne gândim că ar fi necesar să ducem o viaţă plină de misticism. Atunci când căutăm comuniunea cu îngerii nu facem altceva decât să acceptăm să ne rezervăm un spatiu de meditaţie şi linişte, îndepărtându-ne astfel de vacarmul vieţii cotidiene pentru a ne consacra regăsirii păcii interioare. Dar toate acestea nu se obţin într-o zi: prin paşi mici putem parcurge un drum lung, iar atunci când suntem dispuşi să privim înapoi, vom constata că viaţa noastră într-adevăr s-a schimbat.
A comunica cu îngerul păzitor înseamnă să stabileşti un dialog, să asculţi un sfat, să găseşti răspunsuri sau să fii inspirat. Nimic rău nu poate să apară prin acest demers; atunci când o cerere sau o problemă sunt prezentate îngerului, ele vor deveni obiectul atenţiei sale iubitoare. Îngerii sunt întotdeauna gata să ne primească rugăciunile, cu condiţia ca ele să nu fie dictate de intenţii egoiste sau din interes. Ei sunt în măsură să recunoască adevăratele noastre intenţii şi să prevadă consecinţele unei situaţii; nu acordă niciodată ajutorul pentru o acţiune care ar putea fi în contradicţie cu binele celorlalţi. Prin urmare, atunci când dorim să-l apelăm pe îngerul păzitor pentru a ne rezolva o probemă, este important să ne lăsăm la o parte egoismul şi să adresăm un gând de iubire şi de înţelegere faţă de toţi cei care trăiesc o situaţie similară cu a noastră. Rugăciunea noastră îmbracă astfel o semnificaţie mai amplă şi, cuprinzând mai multe persoane, ne ajută să nu rămânem izolaţi în preocupările noastre, oricât ar fi ele de mari sau mici.
A intra în comuniune cu îngerii este mai uşor decât pare. Acordaţi-vă puţin timp, chiar şi numai un sfert de oră, şi faceţi în aşa fel încât nimeni să nu vă deranjeze. Închideţi ochii şi respiraţi profund. Urmaţi timp de câteva minute ritmul propriei respiraţii şi încercaţi să vizualizaţi un mare spaţiu albastru. Apoi rostiţi o mică rugăciune, cum ar fi "Înger, îngeraşul meu", după care îl rugaţi să vă ajute în problema pe care o aveţi. Formulaţi-vă clar solicitarea şi apoi declaraţi-vă gata să primiţi cu încredere răspunsul care vă va parveni. Pregătiţi-vă să acceptaţi cu detaşare sfaturile, căci, pe moment, s-ar putea ca acestea să vă bulverseze. Amintiţi-vă că îngerul păzitor se adresează direct sufletului şi spiritului vostru. Concentraţi-vă şi căutaţi să percepeţi vocea sa în voi înşivă. Dacă vă temeţi să nu pierdeţi elemente importante ale răspunsului, puteţi să vă pregătiţi un creion şi o foaie de hârtie pe care să vă puteţi nota tot ceea ce primiţi. Când conversaţia a luat sfârşit, mulţumiţi-i îngerului păzitor pentru intervenţia sa: "Îţi mulţumesc, drag înger, pentru sfaturile tale înţelepte şi pentru intervenţia ta". Mai rămâneţi câteva minute cu ochii închişi, căutând să înţelegeţi sensul profund a ceea ce aţi perceput. Este bine să vă mai acordaţi puţin timp şi să analizaţi calm răspunsul primit. Amintiţi-vă că deciziile depind doar de voi înşivă. Îngerul ne inspiră o soluţie, ne sugerează un drum de urmat, ne dojeneşte pentru greşelile noastre, dar nu intervine niciodată peste voinţa noastră.
Este posibil ca primul contact cu îngerul păzitor să nu se stabilească prea uşor, dar treptat, momentele de comunicare vor deveni aproape naturale. De asemenea, veţi constata că vă simţiţi mai puternici, mai armonioşi şi senini, şi veţi observa că chiar şi relaţiile cu ceilalţi au tendinţa să se schimbe, ca şi modul vostru de a privi evenimentele vieţii şi lumea care vă înconjoară.
Ţinerea unui jurnal intim poate fi utilă pentru a obiectiva mai bine progresele realizate pe parcursul vieţii. Reluând conţinutului său şi reflectând la evenimentele trecute, vom acorda mai multă importanţă unor fapte aparent nesemnificative, dar care, printr-o analiză ulterioară, pot revela transformări de care nu eram cu adevărat conştienţi. Este suficient să luaţi un caiet sau o agendă şi să notaţi tot ceea ce vi se pare semnificativ, ca într-un rezumat, o sinteză a informaţiilor, inspiraţiilor şi răspunsurilor pe care le veţi obţine atunci când intraţi în contact cu îngerii. Nu uitaţi să puneţi data pe fiecare adnotare pentru a avea un punct de reper.